Uveita: o boală a sistemului imunitar cu capacitate de auto-vindecare și risc de recidivă. Ce mijloace de tratament există?

Uveita: o boală a sistemului imunitar cu capacitate de auto-vindecare și risc de recidivă. Ce mijloace de tratament există?, Articole OPTIMAR - optimarvisioncare.ro

Uveita mai este cunoscută drept boala sistemului imunitar, deoarece se declanșează când acesta atacă eronat țesutul ocular sănătos sau când încearcă să elimine factorii care pot provoca o infecție la ochi. Inflamația uveei provoacă tulburări de vedere asociate cu disconfort local. 

Uveea este stratul mijlociu al ochiului, puternic vascularizat, care alimentează globul ocular. Această zonă este compusă din coroidă, corp ciliar și iris. Uveita poate afecta unul sau chiar ambii ochi și se poate declanșa la orice vârstă. Așadar, atât copiii, cât și persoanele peste 20 de ani sunt predispuse la riscul de inflamare a uveei. Statistic, uveita este predominantă la grupe de vârstă între 20-60 de ani. 

Afecțiunea poate avea la bază cauze de natură autoimună, bacteriană, parazitară, micozică sau virală. Inflamarea uveei atacă țesuturile oculare și poate duce la slăbirea acuității vizuale până la orbire. În acest articol vei afla informații despre acest subiect, precum din ce elemente este compusă uveea și ce rol are fiecare componentă, ce este uveita și care sunt cele mai frecvente simptome. De asemenea, vei afla ce modalități de tratament sunt cele mai recomandate de către medici și care sunt șansele de recuperare a acuității vizuale.

1. Uveita, declanșată de cauze incerte – Cum pot fi prevenite simptomele înainte să devină complicații severe?  

Pentru a înțelege ce presupune uveita și cât de serioase sunt efectele sale asupra sănătății oculare este indicat să cunoști câteva aspecte esențiale care țin de anatomia ochiului. 

Uveea definește membrana intermediară a ochiului și care este compusă din iris, corp ciliar și coroidă. Rolul uveei este acela de a alimenta retina prin fluxul sanguin. 

  • Irisul este cea mai vizibilă parte a tractului uveal, fiind o structură formată din fibre musculare și țesut conjunctiv. Acesta se află în spatele cristalinului și este pătruns de orificiul pupilar. Fibrele musculare gestionează cantitatea de lumină care pătrunde în ochi. Irisul este compus din celule pigmentare precum melancocitele, al căror rol este acela de a determina în mod distinctiv nuanța ochilor la fiecare persoană (verde, căprui, albastru etc.). 
  • Corpul ciliar este elementul care înconjoară ochiul, dar nu este vizibil din exterior, fiind situat în spatele scleroticii, care mai este cunoscută drept partea albă a ochilor. Această structură susține cristalinul în spatele pupilei. Printre principalele roluri ale acestui element se mai numără și acela de a secreta umoarea apoasă care pătrunde în spatele globului ocular. De asemenea, corpul ciliar favorizează focalizarea privirii în funcție de distanța necesară. 
  • Coroida este formată dintr-o membrană puternic vascularizată, de culoare brun-închisă și care separă și hrănește retina de sclerotică. De asemenea, această structură participă la reglarea temperaturii ochiului. 

Uveita și cauzele comune pentru toate formele inflamației

Uveita nu se numără printre bolile care au la bază cauze certe, ci este mai degrabă rezultatul unui cumul de factori. În funcție de forma pe care o are, această afecțiune poate afecta uveea, retina sau sclera. Majoritatea cazurilor de boală au la bază cauze precum: 

  • limfomul; 
  • infecția, care s-a dezvoltat în urma unei operații oculare; 
  • leziuni oculare prin expunerea la substanțe toxice sau acțiuni care au provocat răni la nivelul ochiului; 
  • psoriazis; 
  • colita ulcerativă; 
  • artrita; 
  • lupusul eritematos sistemic; 
  • boala Crohn; 
  • sarcoidoza; 
  • spondilita anchilozantă; 
  • sifilis; 
  • boala Vogt-Koyanagi-Harada; 
  • boala Lyme 
  • tuberculoza; 
  • leptospiroza; 
  • SIDA; 
  • herpes zoster; 
  • scleroza multiplă; 
  • administrarea anumitor medicamente; 
  • fumatul. 

Care sunt semnele severe ale inflamației care te trimit la doctor?

Uveita oculară este o afecțiune cu ritm accelerat sau evoluție graduală, deși cauzele sunt încă incerte. Pentru a preveni eventualele complicații este indicată vizita la medic de îndată ce pacientul se confruntă cu următoarele simptome ale uveitei: 

  • acuitate vizuală slăbită; 
  • vedere tulbure; 
  • fotofobie; 
  • ochi roșii; 
  • dureri persistente în interiorul sau împrejurul ochiului; 
  • vizualizarea unor puncte negre care se tot mișcă; 
  • incapacitatea de a observa ceea ce se întâmplă în partea laterală a câmpului vizual. 

Uveita face parte din categoria afecțiunilor oftalmologice cu potențial de orbire definitivă. Care sunt șansele de prevenire a riscurilor?

Prevenirea inflamațiilor se realizează prin respectarea unei rutine stabile, care implică folosirea produselor adecvate de îngrijire a ochilor, renunțarea la fumat și efectuarea unei consultații oftalmologice o dată la 6 luni pentru depistarea unor eventuale semne și simptome ale uveitei. 

2. Uveita anterioară, cea mai răspândită formă a bolii – Cum identifici celelalte tipuri ale afecțiunii?  

Uveita anterioară este cea mai ușoară formă a afecțiunii, dar totodată și cea mai răspândită dintre toate tipurile inflamației. Acest aspect definește ceea ce este uveita anterioară. Conform studiilor, aceasta reprezentând peste 50% dintre cazuri. În funcție de simptomele pe care pe provoacă, uveita oculară este de mai multe tipuri: 

  • Uveita anterioară, cea mai comună 

Uveita anterioară sau irita se manifestă prin inflamație, roșeață și durere în partea anterioară a corpului ciliar și la nivelul irisului. Deși este forma cea mai răspândită a inflamației, aceasta se poate vindeca de la sine. Uveita anterioară acută poate avea la bază următoarele cauze: 

  • tulburări gastrointestinale; 
  • sarcoidoza sau artrita idiopatică juvenilă; 
  • artrită; 
  • herpes; 
  • varicelă. 
  • Uveita intermediară, preponderentă la adulții până în 40 de ani 

Uveita intermediară este întâlnită în proporție de până la 15% din cazuri. Acest tip afectează în cele mai multe cazuri corpul ciliar și marginea retinei, dar simptomele pot să dispară de la sine. Adesea, acestea declanșează vederea încețoșată la persoanele cu sarcoidoză sau scleroză multiplă.    

  • Uveita posterioară (corioretinită), forma cea mai severă 

Uveita posterioară apare la aproximativ 20% dintre pacienți. Chiar dacă este mai puțin întâlnită, această formă a inflamației periclitează în principal coroida, dar există cazuri în care este atacată inclusiv retina. 

Este considerată ca fiind cea mai gravă, deoarece tulburările de vedere provocate pot dura de la câteva săptămâni, până la câțiva ani. Factorii declanșatori sunt în majoritatea cazurilor afecțiuni precum sifilis, sarcoidoza, virusul herpesului, lupus, tuberculoza sau varicela. 

  • Panuveita și potențialul de pierdere iremediabilă a vederii 

Această formă a afecțiunii atacă toate cele 3 straturi ale ochiului și apare de obicei pe fondul anumitor boli precum: tuberculoza, retinita fungică, virală sau bacteriană, sifilis, sarcoidoza, toxoplasmoza sau lupus. 

Clasificarea uveitei poate fi influențată inclusiv de intervalul în care se desfășoară simptomele

În funcție de durata simptomelor, uveita poate fi acută (procesul evolutiv încetează după 3 luni), recurentă (recidivează o dată la câteva luni) și cronică (simptomele sunt de lungă durată și revin la câteva săptămâni de la când pacientul a încheiat tratamentul). 

3. Uveita la ochi, principalele mijloace de tratament + cazurile în care se recurge la intervenții chirurgicale?

Uveita la ochi, principalele mijloace de tratament

În lipsa respectării unui tratament corespunzător, uveita la ochi poate genera complicații începând de la edemul macular, cataractă, glaucomul, dezlipirea de retină, afectarea nervului optic, cicatrizarea retinei și până la pierderea iremediabilă a vederii. 

Principalele modalități de stabilire a diagnosticului

În vederea stabilirii unui diagnostic, medicul va recurge la următoarele mijloace de investigație: 

  • evaluarea vederii prin teste standard sau diagrame; 
  • oftalmoscopie; 
  • teste imagistice, CT; 
  • teste de sânge; 
  • examinare prin lampă cu fantă; 
  • radiografii; 
  • angiografia verde indocianină sau cu fluoresceină; 
  • analiza tensiunii oculare; 
  • tonometrie. 

Atunci când pacientul este diagnosticat cu uveită la ochi, medicul urmărește cu prioritate să vindece cauza, să calmeze disconfortul, să salveze țesuturile și acuitatea vederii. În urma examinării medicale va fi determinată forma afecțiunii și în funcție de aceasta, tratamentul corect. 

Pentru uveita acută anterioară, medicul poate prescrie picături oftalmologice pentru a preveni durerile și pentru a calma inflamația. Aceste picături nu pătrund în spatele ochiului, deci pentru uveita posterioară se va proceda la alt tip de tratament. 

Pentru celelalte forme ale inflamației specialistul poate recurge la prescrierea unui tratament medicamentos sau injecții în jurul ochiului. Un tratament eficient pentru uveita acută îl constituie injecțiile perioculare cu steroizi. 

Mijloace de tratament recomandate în cazuri de uveită severă

În cazul în care, simptomele uveitei sunt prea severe pentru ca picăturile să le mai poată diminua efectele, medicul va îndruma pacientul către următoarele soluții de tratament: 

  • Tratarea cataractei, a dezlipirii de retină și a altor afecțiuni care au generat dezvoltarea uveitei; 
  • Implant cu substanță medicamentoasă; 
  • Eliminarea vitrosului în cazuri grave. 

Tratamentul medicamentos presupune următoarele soluții: 

  • Medicamente care calmează spasmele; 
  • Medicamente pentru imunitate; 
  • Picături pentru atenuarea inflamațiilor; 
  • Medicamente antiinflamatoare; 
  • Medicamente împotriva virusurilor și bacteriilor; 
  • Injecții perioculare cu efect antiinflamator. 

Pot exista cazuri în care este recomandată internarea în vederea administrării tratamentului sub supravegherea medicului oftalmolog. 

3.1. Uveita oculară  – Care sunt riscurile nerespectării tratamentului?

Nerespectarea tratamentului corespunzător uveitei oculare, indicat de specialist în urma investigațiilor, predispune pacientul la următoarele categorii de riscuri: 

  • Leziuni ale nervului optic; 
  • Cataracta; 
  • Pierderea definitivă a vederii; 
  • Keratouveita; 
  • Inflamația corpului vitros; 
  • Edem macular cistoid; 
  • Desprinderea retinei; 
  • Endoftalmita; 
  • Sinechie oculară; 
  • Strabism; 
  • Acumulări de calciu pe cornee; 
  • Glaucom; 
  • Neuropatie optică; 
  • Afectarea irisului. 

Riscul de dezvoltare a complicațiilor este mai crescut la pacienții diagnosticați cu uveită cronică, intermediară sau posterioară. De asemenea, factorul vârstei joacă un rol important. Persoanele peste 60 de ani sunt mai predispuse la agravarea simptomelor, față de pacienții mai tineri. Pentru forme severe ale bolii, medicul poate recomanda administrarea de medicamente care suprimă sistemul imunitar. 

3.2. Uveita oculară și remediile naturiste  

Există câteva remedii naturiste care pot contribui la diminuarea simptomelor care însoțesc formele uveitei oculare. Deși efectele pot ajuta la calmarea durerii și a roșeții, aceste soluții pot veni doar în completarea tratamentului prescris de medic. 

  • Alimentație bazată pe produse bogate în vitamina C, E sau antioxidanți; 
  • Calmarea inflamațiilor dureroase prin aplicarea compreselor calde sau reci; 
  • Administrarea suplimentelor cu Luteină sau Omega-3;   
  • Utilizarea ochelarilor de protecție solară.
     

Stabilește o dietă din care să reduci consumul de tutun, zahăr sau cereale rafinate și să consumi carne albă, pește, cereale integrale și fructe. Totodată, prin includerea acestor noi obiceiuri în rutina ta de viață, îți poți îmbunătăți sănătatea generală, ajuți la întărirea sistemului imunitar, la procesul de detoxifiere și evacuare a deșeurilor metabolice. Toate acestea pot crește răspunsul corpului la boli severe sau afecțiuni sezoniere.

Dacă tratamentul este respectat cu strictețe, atunci cresc și șansele ca inflamația să se vindece fără a lăsa cicatrici. Cu toate acestea, uveita se numără printre afecțiunile imprevizibile, care se pot vindeca în mod independent și fără sechele, dar care pot să recidiveze în primii 2 ani de la apariția bolii. Așadar, se impun vizite periodice la medicul oftalmolog pentru monitorizarea și depistarea în timp util a oricărui simptom nou apărut. De asemenea, vizitele la cabinetul oftalmologic ar trebui efectuate mai des odată cu înaintarea în vârstă. Motivul principal fiind faptul că, odată cu trecerea timpului, cresc riscurile de uveită, dar și a altor afecțiuni oculare, iar aplicarea tratamentelor în timp util ajută la eliminarea pericolului de orbire și la restabilirea cu succes a vederii.

Sursa foto: pexels.com 

Referințe:

  1. https://www.nhs.uk/conditions/uveitis/
  2. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/uveitis/symptoms-causes/syc-20378734
  3. https://draxe.com/health/uveitis/
  4. https://www.medicalnewstoday.com/articles/166410
  5. https://www.healthline.com/health/uveitis#treatments
  6. https://www.nei.nih.gov/learn-about-eye-health/eye-conditions-and-diseases/uveitis
  7. https://www.aao.org/eye-health/diseases/what-is-uveitis
  8. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/14414-uveitis

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *