Intrebarea este adesea pe buzele parintilor care, dupa ce primesc verdictul ca cel mic are nevoie de ochelari, cauta solutii salvatoare si miraculoase.
Ce reprezinta aceste “exercitii” si cui se adreseaza ele?
In engleza “vision therapy”, exercitiile pentru imbunatatirea functiei vizuale se pot adresa mai multor categorii de pacienti, insa nu toti cei care le fac beneficiaza de rezultate incurajatoare.
Exista dovezi stiintifice care atesta ca terapia vederii este utila in tratamentul insuficientei de convergenta, in masura in care copilul afectat se plange mereu de oboseala la cititul prelungit sau chiar ajunge sa respinga lectura din acest motiv.
Exercitiile pot mari capacitatea de convergenta (de a-si incrucisa ochii), fenomen aparut natural in privirea de aproape, astfel ca pacientul poate desfasura mai relaxat aceste activitati.
Trebuie inteles ca aceste terapii nu vindeca afectiunea pentru care au fost prescrise, ci doar imbunatatesc rezistenta pacientului la efort prelungit.
Alegerea de a efectua aceste exercitii trebuie facuta judicios, pentru fiecare pacient/caz in parte.
In cazul adultilor, nu s-au gasit dovezi care sa ateste ca efectuarea acestor exercitii duce la imbunatatirea vederii, fara a mai fi nevoie sa foloseasca diverse metode de compensare a viciilor de refractie (ochelari sau lentile de contact).
Adultii trecuti de 40 de ani ajung la un moment dat sa aiba nevoie de ochelari pentru zona de aproape, chiar daca pana atunci au vazut perfect.
Indiferent de ce actiuni vor intreprinde, ochelarii de vedere pentru aproape vor avea dioptrii din ce in ce mai mari, pe masura ce inainteaza in varsta.
sursa articol: roxanacozubas.com
